Intr-o zi...

... o sa ies pe strada si o sa tip "ASTA SUNT EU SI DACA NU ITI CONVINE, SPANZURA-TEEE".

Intr-o zi o sa scap de un complex nenorocit, dar pe care il tin bine... bine ascuns, un complex pe care nu o sa stii niciodata ca il am. De ce? Pentru ca nu o sa iti dau ocazia sa profiti de el... nu, niciodata.

Cu cine vorbesc? Cu tine, cititorule, cel care nu ma cunosti, dar ma etichetezi, cel care, sunt sigura, ai o parere gresita despre mine (fie e prea buna fie e prea proasta). Nu, nu ma cunosti si daca m-ai vedea macar o data ti-ai dat seama ca te-ai inselat. E bine? E rau? Nu stiu, nu ma intereseaza.

Sau poate ma intereseaza... daca esti in stare sa privesti in spatele cuvintelor, in spatele fondului de ten, in spatele aspectului.

Intr-o zi... mi-ar placea sa fiu inconjurata numai de oameni in stare sa ma infrunte, pentru care sa nu existe nu pot, care sa fie in stare sa nu se uite la mine cu o anumita retinere... oameni...

Intr-o zi... o sa ma ai in fata si nu o sa iti vina sa crezi ca privesti asa ceva... intr-o zi... o sa te convingi ca... aparentele inseala... intr-o zi...

Intr-o zi... mi-ar placea sa o cunosc pe ea, sa cunosc multi oameni ca ea... sa cunosc eroii... sa bem o cafea/ bere/ wtvr si sa le dedicam celor ce sunt prea orbi un calduros "fu*k you all".

Intr-o zi...